Andreescu Voicu

 

Nume: Andreescu
Prenume: Voicu
Data naşterii: 7 iulie 1922
Locul naşterii: Strâmbeni, jud. Argeş
Data arestării: 7 decembrie 1948
Studii:
Facultatea de Construcţii, Bucureşti, anul II (1948)
Condamnare: 20 ani muncă silnică
Locuri de detenţie:
Jilava (?-27 iulie 1950)
Piteşti (27 iulie 1950-16 august 1951)
Gherla (16 august 1951-?)
Jilava (?-?)
Piteşti (6 octombrie 1952?-4 septembrie 1954?)
Securitatea Piteşti (24 ianuarie 1955/-5 ianuarie 1956?)
Securitatea Gherla (?-?)
Gherla (5 ianuarie 1956?-28 ianuarie 1956?)
Jilava (28 ianuarie 1956-20 martie 1956?)
Văcăreşti (20 martie 1956-?)
Jilava (20 martie 1956-23 iunie 1956?)
Aiud (15 iulie 1956-9 iunie 1960)
Jilava (9 iunie 1960-?
Piteşti (?-4 octombrie 1961)
Văcăreşti (4 octombrie 1961-22 februarie 1962)
Piteşti (22 februarie 1962-4 mai 1962)
Oradea (4 mai 1962-20 mai 1962)
Aiud (20 mai 1962-?)
Destin:
Condamnat în urma rebeliunii legionare din 1941 la 25 de ani muncă silnică, Voicu Andreescu executase 4 ani şi 2 luni din această pedeapsă până la instalarea regimului comunist şi era un obişnuit al închisorilor politice. După primirea celei de-a doua pedepse, a ajuns în închisoarea Piteşti în iulie 1950, datorită faptului că avea studiile întrerupte; de altfel, Andreescu a fost, la cei 28 de ani ai săi, unul dintre cei mai în vârstă studenţi care au cunoscut torturile aici.
A intrat în bătăi de Sfântul Nicolae, la câteva luni de la sosire, în camera 2-subsol, alături de alţi circa 40 de studenţi. Unul dintre aceştia, Gheorghe „Gelu” Gheorghiu, şi-l aminteşte ca pe un caracter determinat, dur, care nu cunoştea jumătăţile de măsură. Andreescu a rezistat multă vreme torturilor, luând poziţie de drepţi după fiecare lovitură, detaliu care i-a enervat pe agresorii săi. După o perioadă, nemaiputând rezista, i-a şoptit lui Gheorghiu că renunţă („Eu nu mai pot, gata, am terminat”) şi a anunţat comitetul că doreşte să-şi facă „demascarea”. Nu avem detalii despre destinul său ulterior, dar după încheierea violenţelor îl întâlnim la Gherla izolat într-o celulă cu Neculai Popa, Adrian Băcilă, Dan Dumitrescu, Constantin Păvăloaie şi alţii.

„Voicu era socotit şi eu l-am socotit la început unul din tipii duri: dacă nu-i stare să te urmeze, lasă-l acolo! Ţurcanu ştia de la alţii de dinainte. Domne, ce-a putut să-l bată, fiindcă ăsta: Iei mie poziţie legionară? Aşa şedea (arată – n.n.) Numai aşa şedea. În poziţie de drepţi şi cu capul sus. I-a dat peste cap, i-a dat peste gură, i-a întors falca, a sângerat, îl bătea. Până l-a bătut o dată... fiindcă nici nu cădea. L-a bătut aşa, era un fel de ambiţie a lui, ştii? Ce, îl înfruntă pe el? A căzut jos, târâş, n-a putut să... nu mai putea nici să meargă. S-a ridicat, iar se ridica, iar mergea, iar se ridica. S-a dus la pat [...] Bun, numai Voicu, care nici nu mai putea să vorbească, ce să mai spuie, nu putea nici să mişte, îl luau târâş, îl ţineau doi şi-l băteau [...] Voicu era cu falca într-o parte şi îi curgea mereu sânge din gură şi din altă parte.” - Interviu cu Gelu Gheorghiu

„Scena este: se dă jos din pat. Domnu’ Ţurcanu, vreau să vă spun ceva. Se dă jos din pat, începe să meargă spre el: Stai acolo! – Ţurcanu. Eu m-am decis să nu mai fiu bandit! Am să vă spun tot, fiindcă mi-am dat seama că am greşit. Am rămas şocat. Şi iar dă să înainteze spre el. Se ferea Ţurcanu, avea teamă că e un truc, că se apropie de el ca să... Nu l-a lăsat să se apropie de el. şi a doua zi nu ştiu ce a vorbit cu el, dar tot la distanţă l-a ţinut. A vorbit, ne-a mai lăsat, nu ne-au mai bătut încă mai mult timp şi într-o zi... nici nu l-a luat. Bine, dacă spui, o să vedem. O să vedem.” - Interviu cu Gelu Gheorghiu

 

Fisa matricola penala
Fisa matricola penala - verso
Fisa matricola penala (2)
Fisa matricola penala (2) - verso
Fisa matricola penala (3)
Fisa matricola penala (3) - verso
Introdu adresa de e-mail pe care
vrei sa primesti neweletter-ul
youtubefacebookwordpress