Istoricul inchisorii

Penitenciarul Piteşti a fost construit în perioada 1937-1941 şi era cel mai modern spaţiu de detenţie din ţară. Situată în extremitatea nordică a oraşului, clădirea era structurată pe patru nivele: subsol, parter şi două etaje, dispuse în forma literei „T”. Întreg ansamblul era înconjurat de un zid de cărămidă înalt de aproximativ 3 metri, care prezenta din loc în loc posturi de pază.

 Închisoarea avea o capacitate proiectată de 700-800 de persoane, împărţite în două zone principale: pe coada sau capul T-ului ( „scurta”), respectiv pe piciorul T-ului („lunga”, celularul propriu-zis). Scara principală se găsea la intersectarea capului T-ului cu piciorul său, iar baia şi spălătoria se aflau la subsolul clădirii, pe capul T-ului. Penitenciarul fusese prevăzut cu o infirmerie, o cameră mai mare decât celelalte încăperi, aflată la etajul I, dar ea a fost desfiinţată de regimul comunist şi camera a devenit cunoscută drept 4-spital. Aici au avut loc cele mai importante momente ale acţiunii violente.

În primii ani de funcţionare, închisoarea a adăpostit reţinuţi de drept comun, aflaţi în arest preventiv. Din 1942 au început să sosească şi câţiva elevi minori arestaţi pentru participarea la rebeliunea legionară din ianuarie 1941; ei au fost, practic, primii deţinuţi politici din Piteşti. Numărul celor închişi din motive politice a crescut semnificativ după 23 august 1944: foşti poliţişti sau jandarmi, membri ai PNŢ şi PNL, legionari, regalişti.. Totodată, în Piteşti exista şi o secţie pentru femei şi una care funcţiona ca depozit al Securităţii Piteşti, unde erau depuşi cei aduşi pentru cercetări.

A fost gazda acţiunii violente din Piteşti între noiembrie 1949-mai 1951, timp în care cel puţin 10 studenţi şi-au găsit sfârşitul aici. Toţi ceilalţi au fost trimişi din închisoare spre alte centre de detenţie la sfârşitul lui august 1951. După această dată, deţinuţii politici au fost mult mai puţin numeroşi şi închisoarea şi-a pierdut statutul de centru represiv important. A funcţionat însă ca penitenciar până în 1977, când a fost trecută în proprietatea unui trust de construcţii. După 1990 clădirea s-a privatizat şi s-a împărţit între mai multe firme de construcţii. Astăzi, doar o mică parte din ea mai păstrează condiţii asemănătoare cu ale unei foste închisori. Capul T-ului şi corpul administrativ au fost declarate monument istoric în 2009.

Directori şi comandanţi ai penitenciarului Piteşti în regimul comunist: Victor Stănescu (1944-1949), lt. maj. Alexandru Dumitrescu (1949-1951), lt. maj. Anton Kovacs (1951-1953), lt. Victor Savu (1953-1954), cpt. Petre Mîndreş (1954-1956), mr. Ştefan Ivaşcu (1956-1958), mr. Sebastian Cârstoiu (1958-1961), mr. Mihai Toma (1961-1977).

Introdu adresa de e-mail pe care
vrei sa primesti neweletter-ul
youtubefacebookwordpress