Paul Limberea

Născut la 23 octombrie 1924 chiar în Piteşti, a fost arestat la 2 august 1948 pentru activitate în grupul legionar de la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, condus de Alexandru Cârciumaru. Din puţinele informaţii adunate de ancheta Securităţii rezultă că implicarea sa a fost minimă şi s-a redus la participarea la una sau două întâlniri ale câtorva membri ai grupului (Gheorghe Bâgu, Ştefan Ispas, Victor Toma, Laurenţiu Andronic, Alexandru Cârciumaru), în timpul cărora unii dintre cei prezenţi s-ar fi pronunţat împotriva regimului. Singura declaraţie a lui Limberea arată că Ştefan Ispas este persoana care l-a atras la aceste întâlniri, dar fără să îi spună că vor mai veni şi alţii sau ce se va discuta acolo. Interogatoriile consemnează ca pe o acuzaţie inclusiv faptul că la una dintre întâlniri Cârciumaru a rostit o rugăciune. 

Deşi ataşat lotului legionar de la Ştiinţe, Paul Limberea nu a fost condamnat împreună cu acesta, ci cauza sa a fost disjunsă şi a fost mutat într-un lot al cărui şef a fost Gheorghe Brahonschi. A fost condamnat la 3 ani temniţă grea, dar mai mulţi dintre colegii săi de lot au fost implicaţi în Serviciul de Informaţii al Mişcării Legionare din România (SIMLR), ceea ce ridică nişte semne de întrebare în privinţa alipirii sale aici. În orice caz, condamnarea relativ mică arată că Securitatea nu deţinea probe consistente în ceea ce îl priveşte.

După o perioadă petrecută în închisoarea de tranzit Jilava, Paul Limberea a fost transferat la Piteşti a o dată pe care nu am reuşit să o identificăm (probabil pe 2 martie 1949), alături de alţi 66 de deţinuţi. Conform memorialistului Costin Merişca, a făcut parte dintre cei izolaţi în iunie 1949 în celulele de la etajul II, secţia SSI, alături de nume importante ca Constantin Oprişan, Dragoş Hoinic sau Octavian Voinea, ceea ce arată iar că Securitatea îl bănuia de o implicare mult mai adâncă în activitatea anticomunistă. Din acest moment informaţiile despre el lipsesc, dar este de presupus că nu a cunoscut violenţele mai devreme de luna decembrie 1950, atunci când ele au pornit şi la secţia temniţă grea, în care era reţinut. Mai concret, Limberea a fost torturat la camera numărul 3 a acestei secţii alături de colegii de lot Ion Fuică, Constantin Paragină şi alţii. Conform altor informaţii, a fost torturat la camera 3-biserică alături de alte victime. Astfel, Ştefan Davidescu susţine că Limberea a fost una dintre victimele preferate ale lui Gheorghe Roşca, din cauza originii sale sociale, şi că a fost bătut mai des şi mai intens decât alţi deţinuţi pentru că nu avea în celulă colegi de lot cu care să fie confruntat. Cert este că în urma bătăilor s-a ales cu un pneumotorax spontan (perforarea plămânului sau a cavităţii toracice), astfel că la un moment dat a fost trimis la infirmerie. Aici a fost văzut de Neculai Popa şi de Nicolae Clipcea, care a încercat să îl liniştească peste noapte: „Măi Paulică, nu mai geme atâta, că îl trezeşti pe Popicu (Neculai Popa – n.n.), care este tare bolnav”. Situaţia lui Limberea era însă foarte gravă. A doua zi a intrat în comă, iar în cursul serii lui 30 mai 1951 a decedat.

Paul Limberea la arestare
Paul Limberea la arestare (profil)
Mormantul familiei Limberea din Pitesti
Introdu adresa de e-mail pe care
vrei sa primesti neweletter-ul
youtubefacebookwordpress